Erich von Däniken la Interlaken (iulie 2009)
Click aici pentru prezentarea video
[Nota editorului: Unele discuţii colaterale purtate în limba germană nu au fost traduse.]
BILL RYAN (BR): Vreau să vă mulţumesc în numele tuturor celor care au aflat atâtea lucruri din toată opera şi viaţa dvs. Aţi realizat o operă extraordinară şi ţineam neapărat să vă spun asta.
ERICH von DÄNIKEN (EvD): Da, iar între timp am ajuns la vârsta de 74 de ani, dar Zeii încă mă iubesc, OK? [râsete]
BR: Zeii te ocrotesc. [râsete]
EvD: Zeii încă mă iubesc, iar eu continuu să scriu cărţi. În total, în acest moment, am scos 32 de cărţi, şi mai scriu încă una. În SUA, cea mai nouă carte a mea se numeşte History is Wrong. (“Istoria e greşită”) Va ieşi pe piaţă peste 4 luni.
BR: Minunat! Istoria e greşită e un titlu minunat.
EvD: Şi cartea e minunată.
BR: Da.
EvD: Care e domeniul tău?
BR: Domeniul meu este identic cu al tău.
EvD: Grozav. OK. Trebuie să văd şi eu.
BR: Prezintă adevărul oamenilor cărora nu li s-a spus adevărul de către politicieni, oameni de ştiinţă…
EvD: Ei mint, oricum.
BR: …de către profesori, sau chiar de către părinţii lor, pentru că nici ei nu-l ştiu.
EvD: Cunosc.
BR: Ce încercăm noi să realizăm este o educaţie alternativă la… precum spuneai, titlul noii tale cărţi este…?
EvD: History Is Wrong.
BR: Istoria e greşită. Iar istoria este greşită.
EvD: Ştiu. Cel puţin o mare parte din ea e greşită.
BR: Destul de mult din ea e falsă.
EvD: Unii oameni de ştiinţă ne mint. Desigur, majoritatea sunt personalităţi drăguţe şi integre, dar unii dintre ei mint.
BR: Da, iar cei care ştiu cu adevărat ce se întâmplă, lucrează pentru guverne.
EvD: Desigur. [râsete]
BR: Ai putea să-mi reaminteşti în ce an ai publicat Chariots of the Gods? (“Carele Zeilor”)
EvD: 1968.
BR: 1968.
EvD: A fost în limba germană.
BR: În germană.
EvD: A ajuns în SUA în 1969.
BR: OK. Eu am cumpărat-o în Anglia…
EvD: Oh, OK.
BR: …când eram copil. Acea carte a fost punctul de pornire într-o călătorie care m-a ajutat pe mine şi pe prietenii mei şi multe alte persoane.
EvD: Între timp, amândoi am devenit mai bătrâni, şi mai înţelepţi.
BR: Exact! [râsete]
[Erich conversează în germană cu o femeie din afara cadrului.]
BR: Să-mi traducă şi mie cineva.
EvD: Da, scuze. [râsete] I-am întrebat dacă au văzut toate spectacolele.
BR: O, nu, nu le-am văzut încă pe toate.
EvD: Ea a spus că a văzut Nazca. Este important.
BR: Nazca? Este…
EvD: Aţi văzut Megastones? (Pietre Uriaşe)
VOCE: – Da.
EvD: OK. Vimana, aici? India?
VOCE: – Da. [conversaţii în fundal]
BR: Aş vrea să-ţi pun câteva întrebări.
EvD: Da, te rog.
BR: Toate astea se filmează – cu permisiunea ta, desigur – pentru că am dori să le postăm pe Internet. Ne-ar face plăcere să-ţi facem publicitate.
EvD: Vă mulţumesc. Chiar ne trebuie publicitate pentru proiectul de faţă.
BR: E deschis doar vara sau permanent? Ce aveţi de gând?
EvD: Nu. În trecut am greşit închizând parcul. N-ar fi trebuit să-l închidem, pentru că acest proiect este ca un mare restaurant – ai nevoie de timp. Îţi trebuie cel puţin 4 - 5 ani, pentru ca publicul din afara Elveţiei să afle că există un asemenea parc.
BR: Da.
[Persoanele din jur conversează în germană, începe muzica la difuzoarele sălii.]
BR: Am putea să ieşim afară.
[EvD şi BR merg spre o terasă.]
BR: Iată o masă liberă. Minunat! Grozav!
EvD: Deci parcul e acum deschis doar vara, deoarece iarna nu era rentabil.
BR: Corect.
EvD: Pentru moment e deschis, că e vară, dar apoi, în noiembrie, trebuie să ne hotărâm ce facem, îl ţinem tot anul sau nu. Ne trebuie inovaţii, ne trebuie personal, materiale noi, care înseamnă mulţi bani. Întotdeauna e o chestiune de bani.
BR: O, da. Sigur.
EvD: Cei mai mulţi oameni iubesc banii. [râde]
BR: Păi, e adevărat. Încerci să-i atragi pe copii Sau încerci să atragi oameni ca noi, care şi-au pus întrebări toată viaţa?
EvD: OK, da, atragem şi copiii, avem un sector pentru copii. Dar pentru spectacole prefer adulţii, oamenii care gândesc. Ştiţi, aici avem un motto, în limba germană, care sună aşa: “Das Staunen wieder lernen.” [“Să învăţăm din nou să ne minunăm.”]
Mystery Park nu e un loc în care cineva dictează şi spune: Eu am dreptate. Acesta e răspunsul corect. Mystery Park e locul în care totul se termină cu semne de întrebare.
BR: OK.
EvD: Să fiţi atenţi la căşti, orice aţi vedea – atracţii secundare sau atracţii principale – întotdeauna se termină cu semne de întrebare.
BR: De aceea se numeşte Parcul Misterelor şi nu parcul care are toate răspunsurile.
EvD: Dacă ai da şi răspunsurile, n-ar mai fi niciun mister.
BR: Înţeleg. Da, aşa e. Dar pentru tine, personal, consideri că, după toţi aceşti ani, că ai găsit toate răspunsurile, că ai fost…
EvD: Desigur. Ştiu foarte, foarte clar ce s-a întâmplat.
BR: Spune-ne şi nouă.
EvD: Cu mii de ani în urmă, extratereştrii au fost aici, evident, şi au făcut o mutaţie artificială, modificându-ne genele. Deci noi suntem parţial tereştri, urmând linia evoluţiei, şi parţial extratereştri.
BR: Dar ce se întâmplă acum, Erich? Pentru că are loc o mare schimbare în conştiinţă chiar acum pe planetă. Toţi au auzit de asta. Trebuie să fi auzit şi tu. Ce se întâmplă acum?
EvD: Ei bine, aceşti extratereştri, când au plecat, au promis că se vor întoarce. Se vor întoarce! Acum, avem o dată posibilă – înscrisă în calendarul mayaşilor – 2012.
BR: Cât de importantă crezi că este?
EvD: Nu foarte.
BR: Mm-hm.
EvD: Eu sunt convins că se vor întoarce, dar nu putem stabili data, nici măcar cu calendarul Maya, deoarece calendarul Maya – trebuie mai întâi să-l transpui în calendarul nostru, iar acest calcul e greşit.
BR: Da.
EvD: Dacă punctul de plecare e greşit, atunci şi rezultatul final va fi greşit. Noi nici măcar nu suntem siguri dacă propriul nostru calendar e corect.
BR: Da.
EvD: Noi numărăm 2009. Adică 2009 ani de la naşterea lui Cristos. Dacă data naşterii a fost stabilită greşit, atunci şi numărul 2009 este greşit. Poate că au început numărătoarea cu 30 de ani mai tîrziu. E o mare harababură.
Dar un singur lucru e sigur: Se vor întoarce. Au promis! Avem texte scrise despre asta. Cu siguranţă, ei se vor întoarce pe Pământ, fiecare cultură antică avea această aşteptare de re-întoarcere a cuiva – Mayaşii, Incaşii, Egiptenii – toţi aşteptau pe cineva.
BR: Sau chiar a doua venire, care e un fel de metaforă.
EvD: Da. Exact. Şi azi avem acelaşi lucru. Creştinii aşteaptă reîntoarcerea lui Iisus Cristos. Comuniatatea musulmană îl aşteaptă pe Mahadi. Societatea evreiască îl aşteaptă pe Mesia.
Dar vedeţi, e clar că nu toate religiile pot avea dreptate. Unele sunt probabil greşite, iar eu spun că toate greşesc.
BR: Când spui că Ei se vor întoarce, spui că se vor întoarce deschis, la vedere.
EvD: Da.
BR: Pentru că, desigur, ei sunt deja aici.
EvD: Cred că suntem de acord cu asta. Asta va fi un şoc. Noi îl numim The Shock of the Gods. (Şocul Zeilor)[râde]
BR: Şocul Zeilor! Ăsta ar fi un titlu de carte grozav.
EvD: Foarte mulţi oameni… Am o carte în germană: Der Götter - Schock, care nu chiar…
BR: Oh! OK.
EvD: [adresându-se întregului grup] Dar acum, ascultaţi, e mult mai important să mergeţi să vedeţi toate spectacolele! [râsete] Este ora 14 şi cât...?
BR: Aproape 14:30.
EvD: Păi la ora 3 aveţi Orient. La 3:15, Nazca. 15:30: Maya. Aţi văzut Maya?
BR: Da, am văzut Maya.
EvD: [citind programul spectacolelor] Uimitor! Challenge. N-aţi văzut Challenge. OK.
O voce feminină din grup: Sunteţi mulţumit de tot ce aţi făcut în viaţă? Pentru că ăsta e un parc minunat.
EvD: Nu, nu de tot. Sunt mulţumit de cărţile mele. Au fost publicate, în total, 62 milioane de exemplare.
BR: În mai multe limbi, da?
EvD: Da, în 30 de limbi, ceea ce nu e rău. Deci, asta înseamnă că îi fac pe oameni să gândească, că mişc ceva. Dar, desigur... majoritatea oamenilor de pe planetă nu vor să ştie ce spunem noi.
BR: Da.
EvD: Iar o parte din comunitatea ştiinţifică nu e interestaă deloc. Ei numesc toate astea: rahat, gunoi.
BR: Da. Dar e mai uşor acum decât la început, în urmă cu 30-40 de ani.
EvD: Este. Acum 40 de ani, chiar şi acum 20 de ani, eram ridiculizat peste tot.
BR: Da.
EvD: Dar între timp situaţia s-a schimbat. Poate că e respectul pentru munca mea sau vârsta mea, iar unii dintre oamenii inteligenţi – au început să-şi dea seama că, probabil, nu sunt chiar atât de departe de adevăr. [râsete]
BR: Cred că Graham Hancock a învăţat multe de la tine.
EvD: Îl cunosc foarte bine.
BR: Îl cunoşti foarte bine. Pentru că a dus munca ta mai departe, nu-i aşa?
EvD: Da, da, desigur. Şi Zecharia Sitchin… şi alţii. Mulţi alţii. Ne ştim. Fiecare cunoaşte lucrările celorlalţi.
BR: Da.
EvD: Da, e nevoie de câteva generaţii ca să schimbi mentalităţile oamenilor.
BR: Cred că e un mare efort de echipă.
EvD: Exact. Mai e un bărbat aici. OK Trei bărbaţi printre aceste…
[râsete; discuţii paralele]
BR: Întotdeauna femeile sunt mai vigilente. [râsete] Înţelegi.
EvD: Da. Înţeleg.
BR: Dar lucrurile se schimbă, Erich, şi e un efort de echipă Unul din motivele pentru care am vrut să te întâlnesc, e că vreau să-ţi mulţumesc. Pentru că ai fost unul din oamenii care au urnit aceste lucruri...
EvD: Aşa e.
BR: …prin anii '60.
EvD: 1968, da…
BR: Şi pentru că ai întâmpinat multe greutăţi când ţi-ai început cartea, a fost mult mai uşor pentru alţii care au urmat. E ca atunci când intri primul într-o junglă, ştii?
EvD: Sigur că da. Dar, vedeţi, eu aveam manuscrisul de la Carele Zeilor… Manuscrisul era gata din 1966, l-am trimis la 20 de edituri germane şi elveţiene. Toate l-au respins. Toţi îmi înapoiau manuscrisul, cu obişnuitele scuze: Nu e ştiinţific; nu e publicabil; nu face parte din programul nostru, şi tot aşa.
În cele din urmă, am fost norocos. Conduceam un hotel de lux, şi-l aveam ca oaspete pe un editor de la un mare ziar german, care a spus: Cunosc eu pe cineva. L-am putea suna. Şi a sunat şi am avut noroc. Carele Zeilor a fost publicată în Germania.
Apoi a fost publicată şi aici... iar după 3 săptămâni era pe locul 1 în toate topurile. Au urmat, apoi, SUA, Anglia, etc.
BR: Da. Dar a venit la momentul potrivit, [prima aselenizare, în iulie 1968] nu-i aşa?
EvD: Niciodată n-am calculat "momentul potrivit". Mai târziu am fost acuzat că am făcut-o intenţionat la acel moment, ca să fac bani. Mizerii! Manuscrisul fusese gata cu doi ani mai înainte. Doar că n-am putut găsi o editură.
BR: Sigur că da. Dar e bine să ai dreptate, pentru că ai vândut milioane de exemplare.
EvD: Da, am vândut milioane de cărţi, dar n-am făcut milioane de franci. [Bill râde] Uneori avem un an în care câştigăm 600,000 de franci, ceea ce e minunat, dar în acelaşi an cheltuim 600,000 franci pentru expediţii, elicoptere, echipamente pentru junglă, măsurători... Deci banii, cum vin aşa se duc.
BR: Da. Da.
EvD: Dar lucrăm ştiinţific În chioşcul unde am stat la început e un pliant în limba germană, [spune ceva în germană]. Ceva nu e în regulă la Nazca. Doar în germană. Deci am comandat Universităţii Tehnice din Dresda să facă anumite măsurători la Nazca, iar rezultatele au fost de-a dreptul şocante.
BR: Cum adică? Ai putea să ne explici?
EvD: De exemplu, sub linii am găsit câmpuri magnetice foarte puternice. Le-am putut măsura, ştiţi şi voi – au 2,5 metri adâncime dar nu e voie să săpăm. E o supraveghere teribilă. O singură piatră dacă iei, eşti arestat.
Am găsit o modificare a câmpurilor electrice. Dacă pun aici 220 volţi şi am un instrument de măsură şi măsor aici, cum circulă curentul? [spune ceva în germană] Noi am măsurat în 50 de locuri în deşert, iar în deşert, desigur, nu e niciun circuit electric, pentru că nisipul e un izolator, ca ceramica, de exemplu.
BR: Sigur.
EvD: Dar pe acele linii curentul electric era de 8.000 de ori mai mare decât alături de linie. Găsiţi toate astea în broşură, cu poze. cu valorile măsurate acolo.
BR: Care e teoria ta despre liniile de la Nazca, Erich? Pentru că e un real mister. Adică, ăla da, mister!
EvD: Da. Da. Sunt sigur că Ei erau extratereştri, nu în ghilimele. Fără asterisc.
BR: Sigur.
EvD: A fost un fel de aparat, care cobora, ca o navetă spaţială, şi căutau materii prime. Nu ştiu ce anume, uraniu, cupru sau ce-o fi fost.
Ei căutau materii prime şi săpau să scoată acele minerale, iar băştinaşii nu înţelegeau ce se petrece. Erau speriaţi. Credeau că au coborât zeii.
Şi numai după ce extratereştrii au plecat din nou – să zicem, când şi-au făcut plinul – ei aveau nişte linii pe sol [drepte!] şi au văzut că zeii au făcut acele linii. Iar alţi băştinaşi au început să facă şi ei linii pe sol.
BR: Deci ei îi imitau pe zei.
EvD: Imitându-i pe zei, da. Iar un preot a avut o idee bună. Întotdeauna au idei bune. Au spus: Trebuie să le arătăm nişte semne, acolo sus. Trebuie să le arătăm că suntem aici..
Deci, printre linii, au desenat figuri uriaşe de peşti, maimuţe, păianjeni şi păsări. Oricum, lucrul cel mai important e că se vor întoarce. Sunt sigur de asta. Aici e schimbarea.
People like you, people like me, maybe people like them, we have a sense for this. We have a feeling.
BR: Oh, da.
EvD: Oameni ca tine, oameni ca mine, poate oameni ca ei, avem o senzaţie, simţim asta. Noi ştim că ceva va veni.
BR: Aşa-i.
EvD: Nu e doar imaginaţie.
BR: De asta sunt eu aici în această viaţă.
EvD: Are legătură cu codul nostru genetic, cu informaţia pe care o avem în noi.
BR: Sigur. Eşti optimist în legătură cu viitorul speciei umane? Asta e o mare întrebare pentru tine.
EvD: E o mare întrebare. Nimeni nu ştie. Desigur, vom supravieţui. Omenirea nu va fi niciodată distrusă în întregime, chiar dacă vom avea catastrofe, şi aşa mai departe. Unii vor supravieţui şi apoi vom continua, generaţia următoare.
[râsete]
BR: Deci jocul încă nu s-aterminat.
EvD: Jocul nu se termină niciodată. Jocul continuă mereu.
BR: Exact. Mulţumesc foarte mult.
EvD: Să citiţi cartea mea! Ea a citit-o aici. Şi mergeţi la Nazca.
[voci suprapuse] [aplauze]
Click aici pentru prezentarea video
|
Bill Ryanbill@projectavalon.net |
